joi, 31 decembrie 2009

Tort cu biscuiti

Deserturile copilariei noastre de la Tarcau au avut cateva vedete incontestabile.
Alaturi de fragii cu smantana, clatitele cu branza, papanasii fierti cu crema de smanatana si scortisoara, la loc de cinste a ramas tortul de biscuiti.
De regula, mama il facea de doua ori pe an: o data la sarbatorile de iarna si o data pentru 22 august, de ziua mea.
Imi aduc aminte tortul de cand am implinit 7 ani, a fost unul special.
Era in 21 august 1968.
Stateam motanel langa mama, in timp ce freca untul pentru crema.
A doua zi aveam cativa prichindei invitati la bairam si eram nerabdator.
La radio, Ceausescu era la apogeul sau politic, cuvantand la marea adunare populara din Bucuresti, in care protesta impotriva interventiei rusilor din Cehoslovacia.
Sa nu credeti ca intelegeam ceva.
Pur si simplu ma incarcam din ingrijorarea febrila a mamei, concentrata in cateva cuvinte tematoare - "doamne, daca vin rusii?!?".
Cata incarcatura trebuie sa fi avut aceasta ingrijorare, in sufletul unei femei care avea in spate memoria celor 5 ani de lagar petrecuti la rusi, din '44 pana in '49...
Nu intelegeam nimic din politica internationala, dar eram sigur de un lucru - ar putea sa vina rusii (ce-or fi astia?) si parea sa nu fie tocmai de bine.
Usor de inteles ca intrebarea ce mi-a iesit din gura combina toate interesele zilei - "mamica, dar daca vin rusii, or sa ne manance tortul?!?"
Au trecut anii.
De cate ori am timp, de sarbatori imi ofer placerea de a face un tort de biscuiti.
Am reusit si in seara asta si sunt foarte fudul.
Daca sunteti curiosi, va ofer mai jos reteta.
Este foarte usor, dar am o conditie drastica - respectati totul intocmai!
Asadar:
- doua pachete de biscuiti dreptunghiulari "Petit Beurre" a cate 800 g bucata. Evident ca pe vremea mamii erau biscuitii vrac, de 9 lei/kg, dar acum astia-s cei mai potriviti.
- 1,5 litri lapte
- 150 g cacao "Van Houten" sau similara, cat mai neagra
- 3 pachete de unt. Obligatoriu "Unt de masa" romanesc. Orice alta marca este gresit!
- 600 g zahar, preferabil pudra.
- 300 g nuca macinata
- esenta de vanilie si de rom
Intr-un lighean de plastic incapator se rup biscuitii.
Daca e marca recomandata, se sfarma singuri numai cat i-ai strans in mana.
Nu trebuie nici pisati, nici intregi.
Adica e bine sa avem si sfaramatura, dar si bucati.
Pudra de cacao se dizolva in lapte (defapt turnam lapte cald, cate putin, peste cacao si amestecam sa nu se faca cocoloase, pana facem o crema pe care o dizolvam cu tot laptele) si se adauga zaharul pudra.
Se dizolva totul la cald.
Adaugam esenta de vanilie si de rom, in lapte, fara a exagera.
Nuca macinata se amesteca cu biscuitii sfaramati si apoi desertam laptele cu cacao deasupra.
Amestecam totul sa se omogenizeze.
Dam un sfert de ora la rece, sa se mai intareasca si apoi asezam totul pe farfuria de tort.
Separat, untul care a stat la cald este molcut.
Intr-un castron il amestecam cu zahar pudra si cacao dupa gust.
Cu cat mai multa cacao, cu atat e mai gustos.
Este crema cu care acoperim tortul.
O intindem cu cutitul si o netezim de jur imprejur.
Pentru ca nu suntem artisti, nu va iesi perfect nivelat la aspect.
De aceea, presaram putina nuca macinata pe deasupra si arata impecabil.
Dam la rece sa se intareasca toata afacerea.
Dureaza mai putin de facut decat a durat sa scriu.
Daca nu va place ... nu mai faceti a doua oara.
Dar nu cred!
Pofta buna si la multi ani!

Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!

Se implinesc azi 10 ani de la primul Revelion in strada al iesenilor.
Va mai aduceti aminte?
Cam in jurul lui 20 decembrie 1999, la o banala conferinta de presa de final de an, Septimiu Sarateanu (pe atunci jurnalist la Monitorul - Ziarul de Iasi de mai tarziu) adresa un repros general administratiei iesene: vine anul 2000, peste tot se marcheaza evenimentul, numai la Iasi nu se intampla nimic...
Pe atunci inca cu par pe cap, mustacios, tanar si nelinistit consilier municipal, am acceptat provocarea si am pornit la drum.
Am propus organizarea primului revelion in strada la Iasi.
Cum primaria se opunea vehement initiativei (eram atunci in meciuri grele cu domnul Simirad), am incropit un nucleu de initiativa numit pompos "Millenium", format de fapt din Dan Carlan, Florin Hozoc (pe atunci purtator de cuvant al lui Vladimir Tanasoiu, presedintele CJ) si ... brandul CJ, pe care Vova ne-a permis sa-l folosim ca organizator.
Presa locala a simtit miza emotionala si s-a solidarizat cu noi, acceptand in bloc sa devina parteneri media ai evenimentului.
A fost o prima victorie psihologica - nu mai eram singuri.
Popularizarea intensa a actiunii, vreme de o saptamana, era o conditie cheie pentru reusita.
Primarul a facut o jumatate de pas inapoi, dar nu a acceptat sa se implice, sub motiv ca "modelul occidental al revelionului in strada este unul fals, acolo numai emigrantii participa la asa ceva".
Mai ramanea de rezolvat chestiunea cheltuielilor, deloc mici.
Comitetul de initiativa si-a pus obrazul la bataie si a apelat la sponsori, luand la mana oamenii de afaceri mai rasariti din Iasi, care au cuplat destul de bine. Am strans in jur de 100 de milioane de lei, din cele 280 la care estimam bugetul de cheltuieli.
Restul am fost nevoit sa-l acopar din buzunarul propriu, pe seama modestei afaceri cu textile pe care o aveam. Si nu era deloc putin la vremea aceea.
Au fost 10 zile de cosmar, in care ne-am sacrificat sarbatorile de iarna ale familiilor si ne-am ocupat de cele mai diverse probleme organizatorice, descoperind roata din mers.
Neavand bani pentru un eveniment grandios, singura sansa era aceea de a gasi carligul cu care sa scoatem iesenii in strada. Restul venea de la sine.
In definitiv, reusita insemna cat mai multa lume la un loc, cu bucuria comuna de numara ultimele secunde ale mileniului (asta aparent - defapt ultimele secunde ale mileniului au fost la finele lui 2000, cu adevarat ultimul an al mileniului doi).
Am imaginat asadar cateva lucruri care speram sa aduca lumea in strada:
- in primul rand artificiile, banalizate acum, dar extrem de ravnite la acea vreme
- un concert cu ceva nume sonore, multe din ele locale
- "Bere gratis" la toata lumea - de fapt o trupa muzicala aflata abia la inceput de drum.
- ecrane cu videoproiectie, pentru a vedea ce se intampla in lume
- 2.000 de sticle de sampanie oferite de organizatori
- sloganul evenimentului (provocator cum scrie la carte) - "Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"
Daca acum gasesti dintr-o pocnitura de degete 10 firme gata sa-ti organizeze un foc de artificii savant, atunci a fost un adevarat act de eroism.
O echipa inimoasa de pirotehnisti de la pompierii ieseni si-au asumat aceasta sarcina.
Nu tu materiale din import, gata pregatite de utilizare, ca acum.
Imaginati-va in ajun de Craciun, cand fabricile erau inchise, sa cumperi materiale pirotehnice de la Orastie, tuburi din polietilena de inalta densitate de la Oradea (pentru tunurile lansatoare) si sa incropesti artificiile manual. O adevarata aventura.
Iar meciul cu primaria continua - se interzice cu desavarsire distribuirea de sampanie si bere de catre organizatori, sub amenintarea de dosare penale!
Daca tot era CJ citat ca organizator, Vladimir Tanasoiu trebuia sa-si asume oficial intreaga raspundere pentru tot ce s-ar fi intamplat in acea noapte.
Am depasit si acest impiediment, Vova a semnat "asumarea raspunderii" si am trecut mai departe.
S-a apropiat momentul zero.
Acum, dupa 10 ani, am perfect limpede in minte cele doua cosmaruri pe care le aveam in febra pregatirilor (la propriu, chiar asta visam in noptile dinaintea revelionului, zvarcolindu-ma in pat):
- in primul fel de cosmar, toate problemele organizatorice erau rezolvate, ajungeam la miezul noptii si eram in strada ... doar eu cu Florin si cateva zeci de rataciti. Un esec usturator...
- in al doilea fel de cosmar, Piata Palatului era arhiplina, venea secunda zero si ... artificiile nu se aprindeau! Lumea incepea sa huiduie, totul era un fiasco cu mii de martori dezamagiti.
Am ajuns in dupa-masa de 31 decembrie 1999, cu noduri in gat.
Atunci, in premiera, televiziunile au inceput sa transmita, de la orele pranzului, revelionul rotativ de pe mapamond, din ora in ora, asa cum vedem si azi - Australia, Orientul, etc. intrand in anul de gratie 2000, cu artificii si zeci sau sute de mii de oameni bucurandu-se in strada.
Efectul psihologic a fost miraculos.
Spoturile noastre de pe televiziunile locale, poate banale toata saptamana, au capatat deodata un sens aproape dramatic - "Hai la Revelionul in strada. Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"
Sigur sunt subiectiv, si-mi dau lacrimile de emotie si acum. Dar sunt gata sa pun ramasag ca nu a fost vreodata alta sarbatoare in Piata Palatului, care sa fi adunat atata lume ca in acea noapte de vis pentru noi.
La 12 fara un sfert, nu numai ca Piata Palatului era ghiftuita, dar bulevardul Stefan cel Mare s-a infundat prin dreptul Mitropoliei iar lateral multimea se rarea abia in dreptul hotelului Moldova.
Afland ca ni se interzice sa dam sampanie, lumea a venit cu sticle si pahare de acasa, intr-o solidarizare la bucurie cum rar am vazut.
Restul e doar o poveste.
In definitiv nu ceea ce am organizat noi acolo a fost frumosul serii, ci chiar dansii, zecile de mii de oameni care chiar au dorit sa fie impreuna, undeva, in acea noapte simbolica a Anului Nou 2000.
Noi doar i-am pacalit ca facem ceva grandios, ca sa-i scoatem din casa.
Am incalcat interdictia si au aparut pe jos, prin multime, din anonimat, cutiile cu cele 2000 de sampanii Muscat Otonel de Bucium, am trecut cu bine si momentul in care Berea Gratis nu curgea ci doar canta, dupa cum am vazut si amaratele noastre de artificii aprinzandu-se si dandu-ne impresia ca chiar este o noapte mirifica.
A fost una dintre cele mai frumoase reusite din viata mea.
Eram doar doi tineri cu draci, aflati in lupta cu sistemul si care am reusit sa punem in miscare inima si sufletul a zeci de mii de ieseni.
Oricate alte proiecte consistente si valoroase om fi facut sau om mai face, nu cred sa mai fie vreunul care sa cantareasca in bucurie colectiva atata cat a cantarit primul revelion in strada al Iasului. Devenit, de atunci, un bun obicei al comunitatii locale...
Am un singur regret - nu mai am nici un fel de marturii ale evenimentului de atunci.
Daca cineva are poze sau filmulete ale momentului, ar fi extraordinar sa le putem recupera pentru arhiva sentimentala.
Nu au ramas decat link-uri la trei articole ale Ziarului de Iasi, din saptamana de pregatire:
Din pacate, articolul de dupa, in care se descrie cum a fost, nu se afla pe editia electronica a Ziarului...
Apropo, ce faceti diseara?!?

vineri, 18 decembrie 2009

Tuvalu

Simteam nevoia de a incepe postarile despre Copenhaga cu o prezentare succinta a fondului - ce e cu aceste schimbari climatice si ce putem face? Ce se vrea la Summit si care sunt factorii de blocaj?
Am tot intarziat, negasind usor cheia unei prezentari simple si fara prea multe date tehnice, greu comestibile.
Cred ca cea mai sugestiva introducere a temei este Tuvalu.

To be or not to be!

Una din cele mai emotionante declaratii politice la tribuna Conferintei ONU de la Copenhaga a fost cea a reprezentantului Tuvalu. Care a izbucnit in plans la microfon, la finalul discursului.
Mare parte din sala, indiferenta la mesajul unui pitic exotic, nu a inteles ce se intampla.
Doar o rumoare nedumerita - ce s-o fi intamplat?
Dupa cateva ore, a aparut in circulatie textul discursului si rumoarea nedumeririi s-a transformat in rumoarea materializarii mizei profunde a Summitului.
In esenta, mesajul a fost acesta: "Daca voi, statele lumii, nu faceti ceea ce trebuie acum, tara mea dispare de pe harta si populatia tarii mele va fi inghitita de ocean. Va rog, salvati tara mea!"
E usor sa gasiti detalii pe net, cu privire la micutul stat insular din Pacific.
Important este caracterul absolut material al crizei climatice, atunci cand intelegem ca o tara, fie ea si a treia cea mai mica din lume, respectiv un popor, la fel de apropape cel mai mic din lume, pot dispare de tot, daca nu ne schimbam fundamental comportamentul, la nivel global.
Daca nu limitam incalzirea globala la cel mult +2 grade Celsius, pe medie, fata de perioada preindustriala, Tuvalu va fi distrus de ocean, mai devreme sau mai tarziu.
Chiar in centrul complexului Bella Center, locul Summitului, un stand la fel de micut ca si proprietarul sau - Tuvalu.

marți, 15 decembrie 2009

Copenhaga

A inceput, de ieri, la Copenhaga, segmentul high-level al COP15 - cea de a 15-a reuniune a Partilor semnatare a UNFCCC - Conferinta Cadru a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Schimbarile Climatice.
Dupa prima saptamana de lucru, dedicata expertilor, in aceste zile s-a intrat in etapa negocierilor la nivel inalt.
Suntem aici, pe baricade, peste 40 de membri ai delegatiei Romaniei - reprezentanti ai ministerelor, ai parlamentului, experti, ONG-uri, etc.
Mi-am propus sa incerc a va transfera ceva din incarcatura si culoarea evenimentului de aici, prin intermediul blogului.
Avand mandatul de sef al delegatiei, nu voi putea veni cu multe detalii din zona de fond a activitatilor, rigorile comunicarii oficiale privind pozitia Romaniei fiind extrem de stranse.
Ne vom indrepta mai mult spre partea de atmosfera, ambianta si spre evenimentele care dau culoare Summitului.
O prima cifra - peste 30.000 de persoane acreditate ca participanti la Conferinta!
Copenhaga este in multe momente coplesita de anvergura logisticii pe care o are de pus in miscare pentru buna functionare a masinariei.
Presiunea publica este formidabila, fiind prezenti si o multime de militanti ai ONG-urilor, care cer un acord cu rezultate concrete si angajante in urma Conferintei.
Zilele de joi si vineri, ca si noaptea dintre ele, vor fi momentele de varf ale Conferintei, prin prezenta sefilor de stat si de guvern. Presedintele Traian Basescu va prelua conducerea delegatiei Romaniei si va participa la ceea ce toata lumea asteapta a fi un maraton diplomatic - finalizarea negocierilor si ajungerea la un acord istoric in privinta perioadei post - Kyoto.
Pana atunci, program noapte-noapte.
Inca nu am vazut Copenhaga pe lumina.
Plecam din hotel dimineata pe intuneric si ne intoarcem lejer dupa miezul noptii.
Nenumarate sectiuni si linii de discutii, formale sau informale, cu scopul de a elimina cat mai multe din variabile si ajungerea pe linia dreapta a negocierilor - conturarea unui acord care sa cuprinda toti actorii importanti din lume, cu angajamente ferme si tinte clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.
Azi, spre exemplu, am avut trei reuniuni (formale sau informale) ale ministrilor mediului din UE. Scopul este coordonarea in interiorul UE, pentru o pozitie unica, de forta, a acesteia in raport cu ceilalti actori ai negocierilor.
O sa revin, cand mai am ferestre intre evenimente, cu o scurta descriere a ceea ce se intampla defapt aici, ce se doreste si spre ce ne indreptam, ca si cu orice amanunte interesante din ceea ce vedem in jurul nostru.

joi, 5 noiembrie 2009

Norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare

Domnul Nichita a iesit azi la un atac incorect, cu o declaratie prin care ma acuza ca nu-mi fac datoria fata de ieseni la Ministerul Mediului.
Adica Primaria ar avea o datorie de 17 milioane la constructorul gropii de gunoi si Ministerul Mediului, prin Dan Carlan, nu-l ajuta.
Exact astazi si-a gasit domnul Nichita inspiratia de a ataca acest subiect!
Astazi, cand la capatul unei sedinte de trei ore am reusit sa obtin aprobarea finala a Ministerului Mediului pentru proiectul de reabilitare a Bahluiului!
270 de milioane de lei vor veni in urmatorii cativa ani pe acest proiect imens din judetul Iasi.
Cat inseamna 270 de milioane?
Mai mult decat toate impozitele si taxele locale platite de ieseni in 4 ani cat dureaza mandatul meu.
Cam 25 de ani-fotbal in conceptul bugetar al domnului Nichita.
Mai departe.
Strict pe problema gropii de gunoi de la Iasi, acest proiect este unul din cele 102 proiecte prin care Ministerul Mediului sustine, din bugetul sau, investitiile de mediu ale primariilor din intreaga tara.
In acest an, din 226 milioane platite de Ministerul Mediului celor 102 primarii din Romania, in judetul Iasi au ajuns 30, adica mai bine de 13%.
Din acestia, jumatate sunt la Primaria municipiului Iasi, iar cealalta jumatate la alte 5 primarii din judet, pentru lucrari de canalizare in mediu rural.
Cred ca domnul Nichita a fost foarte neinspirat azi.
A avut norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare!

joi, 1 octombrie 2009

Un document confidential despre CET

La nivel national, subiectul zilei este criza politica declansata de PSD.
La nivel local, in egala masura, criza priveste caldura, apa calda si CET-ul.
Dupa cateva diversiuni politice pe aceasta tema, am considerat necesar sa clarific lucrurile.
Un document confidential, din decembrie 2006, ne arata cum ar fi trebuit sa fie CET Iasi o poveste de succes.
Din pacate, CET Iasi a ramas doar o telenovela saptamanala, pe pielea uneori greu de spalat a iesenilor.
Explicatia detaliata si documentul respectiv sunt atasate mai jos.



marți, 29 septembrie 2009

Domnul Nichita are dreptate!

Da, fara nici o indoiala, primarul Iasului are dreptate!
Este exclusiv un joc politic de imagine.
"Nu este normal ca un primar al unui oras de talia Iasului sa faca nenumarate interventii la Guvern, a carui datorie este sa asigure energia termica populatiei" - zice purtatorul lui de cuvant.
"Am vorbit cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, pentru a rezolva aceasta problema. I-am spus ca nu se poate opri gazul. Mi-a promis ca va discuta si va fi reluata furnizarea gazului. Cu cine sa mai vorbesc? Sunt interesati doar de scandal politic" - zice el insusi.
Absolut de acord, este exclusiv un joc politic de imagine.
Pasarea pisicii in bratele guvernului, preluarea unor iluzorii beneficii de salvator.
Jocul politic de imagine are un singur actor - primarul.
Nu este normal ca primarul sa trebuiasca a vorbi saptamanal la guvern, pentru ca asta arata o situatie de criza a CET.
Criza CET nu se datoreaza nici RomGaz, nici ministrului Videanu si nici guvernului.
Criza CET dureaza de ani de zile, solutiile de rezolvare au fost ignorate sau amanate de catre primarie iar gaura s-a adancit.
Se implinesc in decembrie doi ani de cand americanii i-au propus primarului o solutie, pe banii lor, cu un program de 11 luni, la capatul caruia CET sa fie rentabil, caldura ieftina si problema combustibililor sa nu mai fie a primariei.
Acum, din cate aud, sub semnul colapsului, se va merge spre acea solutie, daca investitorii mai vor.
De ce acum si nu cu doi ani in urma?!?
Teza jocului politic al PDL ar sta in picioare daca nu am observa contradictia flagranta a enuntului: CET Iasi intra in impas, primarul apeleaza la Videanu si situatia se rezolva!! O data, de doua ori, de n ori!
Unde este atunci reaua vointa politica a guvernului?

luni, 28 septembrie 2009

Azerbaidjan

Am participat azi la convorbirile oficiale bilaterale Romania - Azerbaidjan.
Ocazie cu care am semnat Memorandumul de colaborare intre ministerul mediului din Romania si ministerul omolog azer.
O foarte interesanta experienta, la nivelul cel mai inalt.
Doua state cu un nebanuit potential de dezvoltare a relatiilor economice bilaterale.
Numai daca ne gandim la proiectele majore din domeniul energetic...

marți, 15 septembrie 2009

Ecuatia santajului

Domnul Fenechiu este oleacă disperat.

Nimic deosebit, aşa-i în politică, mai devreme sau mai târziu ni se întâmplă tuturor să trecem prin momente grele.

Ceea ce face diferenţa este tupeul.

Daca ai tupeu, zici orice şi te uiţi fudul în oglindă după aceea.

Duminica trecută, pe la 11 jumate, în conferinţă de presă, domnul Relu stabilea definitiv şi irevocabil cum că „Dan Cârlan nici nu este băgat în seamă la Ministerul Mediului, aşa că nu are cum să aducă bani pentru primarii din Iaşi.”

Peste două ore, află din presă că 16 primari de-ai domniei sale i-au cam întors spatele şi-l vor susţine pe Traian Băsescu.

Aşa că trebuia o ieşire rapidă din încurcătură, măcar la imagine.

Tupeul, oglinda şi zicerea: Dan Cârlan a şantajat primarii PNL, blocându-le fondurile pentru investiţii în infrastructura de mediu şi promiţându-le bani de la Ministerul Mediului.

Prin urmare, o să-i facem plângere la DNA şi va fi sfârşitul carierei politice pentru Dan Cârlan.

Uaaau!

Nici nu ştiu bine ce să fac - să mă bucur ce mare am ajuns în două ore, călare pe banii ministerului, sau să mă compătimesc pentru finalul nedrept de apropiat?!?

Mai bine, împreună cu dv, descriem ecuaţia şantajului.

Aşadar, se dau 35 de primari PNL în judeţul Iaşi.

Se ia una bucată Ministerul Mediului şi, cu bugetul acestuia în buzunare, se pleacă la şantaj, pentru racolare de primari liberali.

Sunt, în prezent, două tipuri de proiecte pentru care ministerul dă bani la primării - investiţii în canalizări şi proiecte din Fondul de Mediu, pentru parcuri si spaţii verzi.

Regula de bază a santajului este uşor de înteles: dacă semnezi pentru Băsescu primeşti bani, dacă nu semnezi pentru Băsescu ţi se blochează banii.

Corect?

Buun.

Batem din poartă în poartă, şantajăm, promitem, blocăm, dăm şi luăm, după care tragem linie.

Avem 16 victime ale şantajului, care susţin Basescu.

Avem 19 primari verticali, care n-au cedat nimic.

Să vedem cu ce s-a ales fiecare.

Din cei 16 susţinători Băsescu, doar 2 sunt în situaţia de a fi depus în acest an deconturi (cereri de fonduri din bugetul Ministerului Mediului) pentru lucrări la execuţia de canalizări.

În schimb, cel mai mare beneficiar de fonduri dintre comunele din Iaşi este comuna Mironeasa, chiar din colegiul domnului Fenechiu, care a primit cât ceilalţi la un loc - 21 miliarde, în 5 tranşe, ultimele chiar în iulie şi august. Fără ca doamna primar să fie semnatar de susţinere pentru Băsescu şi fără a-i fi blocat cineva plăţile.

Nu mai departe de acum trei săptămâni, am semnat la Târgu Frumos, în numele Ministerului Mediului, o convenţie de finanţare cu primăria liberală, pentru alte 21 miliarde.

Nici acest primar nu apare printre cei 16 santajaţi, deşi am alergat trei luni prin minister pentru proiectul dânsului şi am avut contractul în vârful peniţei.

Trecem la Fondul de Mediu, cu proiectele de parcuri şi spaţii verzi.

Hotărârea de aprobare a proiectelor câştigătoare la ultima sesiune este avizată şi urmează a fi adoptată de Guvern în foarte scurt timp.

Trei dintre primarii şantajaţi au ieşit păcăliţi - proiectele lor sunt respinse (Grajduri, Costuleni şi ... Mogoşeşti - Siret) chiar dacă ne susţin candidatul.

Sunt alte 6 (şase) proiecte câştigătoare cu primar liberal.

Dintre aceştia, 2 (doi) sunt sustinători Băsescu şi 4 (patru) nu.

Aceasta este ecuaţia şantajului meu: dacă socotim bine, după logica domnului Fenechiu, rezultă că şantajul a funcţionat pe invers: primeşti mai mult dacă te împotriveşti, decât dacă te laşi convins.

În realitate, lucrurile sunt extrem de simple.

Plecat de la guvernare, domnul Fenechiu a ignorat complet nevoile primarilor (cetăţenilor) din comunele liberale, astfel încât aceştia i-au întors spatele.

Pe vremea sa, ieşenii au fost de două categorii - categoria I şi categoria cu primar PDL. Aceştia din urmă au facut foamea doi ani de zile, cu binecuvantarea domnului Relu, neprimind nici cel mai mic ajutor, ba chiar fiind blocaţi pe faţă.

Pe vremea noastră, încă din februarie am intrat într-o comunicare onestă cu primarii liberali, ori de câte ori au simţit nevoia de sprijin. N-au fost puţine situaţiile în care aceştia mi-au spus că le este ruşine de modul în care au fost trataţi în trecut colegii lor primari PDL.

Din punctul meu de vedere, nu a existat primar liberal care să-mi ceară ajutorul şi să nu fie primit prietenos, deschis şi pozitiv.

Mulţi dintre ei au apreciat acest lucru şi a devenit firesc să ne gândim împreună la mizele politice din toamnă. Alţii au rămas ceea ce au fost şi colaborăm în continuare.

Primarii sunt oameni inteligenţi şi echilibraţi, cu un simţ politic foarte bine dezvoltat.

Nu le-a fost greu să înţeleagă că au de ales între un Preşedinte de centru-dreapta şi PSD.

Nu le-a fost greu să simtă că, pe centru-dreapta, Traian Băsescu este singura soluţie reală.

Alegere simpla - cine nu sustine Basescu, defapt sustine PSD.

În rest, orice altă explicaţie pentru gestul lor de susţinere a Preşedintelui reprezintă doar can-can.

Adevărata ecuaţie a şantajului este, însă, alta.

Poţi bănui un demnitar din PDL că presează sau tentează primarii liberali.

Dar iţi vine să crezi că un deputat PNL îşi şantajează proprii primari, cu ameninţarea că le va revoca mandatul folosind semnăturile pentru Băsescu?

Asta nu-i de DNA, ci de cascadorii râsului...

vineri, 14 august 2009

Derbedei iresponsabili

Groaznicele accidente din ultimele trei zile (Loganul de la Letcani si microbuzul de la Scanteia) au socat din plin opinia publica.
Putini au observat, poate, efortul supraomenesc al echipajelor SMURD, pentru a salva ceea ce se mai putea din vietile accidentatilor.
Aveti imagini si filme pe toate site-urile.
Uitati-va cu atentie la munca gigantica a echipelor de descarcerare, a celor care taie fiare, rastoarna epavele metalice, smulg firisoare de viata dintre munti de tabla stalcita.
Imaginati-va apoi o ambulanta (salvare) clasica, cu o domnisoara doctor si o domnisoara asistenta, cu manutele firave in fata catastrofei.
Veti intelege astfel cu usurinta de ce a fost nevoie de separarea celor doua activitati medicale: asistenta medicala la domiciliu si interventia smurd in situatii de urgenta.
Tot respectul pentru corpul medical si al asistentilor de pe ambulantele salvarii - prezenta lor la domiciliul bolnavilor aduce mult bine in cele mai diverse situatii grele.
Toata admiratia pentru ingerii salvatori ai smurdului - sunt mereu acolo unde viata noastra este in pericol imediat, in situatii de catastrofa, accidente, calamitati, incendii, si multe alte cumpene teribile din viata de zi cu zi.
Tot dispretul pentru cei cativa iresponsabili derbedei politici care au crezut ca pot sa-si atinga interesele meschine, personale si de grup, distrugand un sistem pe care altii l-au construit cu sudoarea muncii si sacrificiului zilnic, intr-o viata ingemanata cu moartea.
Sa distruga, ca sa ramana ei stapani pe soarta unui sistem medical din care fac mai mult show si circ mediatic ieftin, cu suferinta altora.
Acestia n-ar merita decat ziua in care sa le raspunda ecoul "...lumea nu are nevoie de smurd!...lumea nu are nevoie de smurd!..."

miercuri, 29 iulie 2009

Un suflet mare si o problema de parcurs

Loredana este unul dintre jurnalistii ieseni cu suflet.
As spune chiar ca are un suflet mare.
Firea temperamentala o face uneori sa puna foc pe intamplari comune.
Spre exemplu, aceasta postare mai mult decat insufletita pe blogul personal.
Am avut, intr-adevar, o problema de parcurs: mi-a murit laptopul prin luna iunie si am pierdut baza de date cu e-mailurile jurnalistilor de Iasi.
Aveam un cap de mesaj cu circa 50 de adrese de mail, pe care il utilizam la orice zicere publica.
Cuprindea cam pe toata lumea, fiindca nu am mai avut de mult reclamatii.
Azi, m-am trezit, intre doua sedinte presante, ca am de trimis un comunicat de presa si nu am decat vreo 20 de adrese de jurnalisti, colectate de prin toate colturile noului computer.
M-am asigurat ca sunt printre ele reprezentate principalele institutii media din Iasi si i-am dat drumul asa, la ora 13, 53.
Mi-am zis ca va functiona solidaritatea de breasla si, spre exemplu, Florin Ghetau va dona informatia de pe mailul personal si spre redactia TeleM, dupa cum un editorialist de la Ziarul de Iasi va ajuta colegul sau de la stiri.
Ca am o relatie amicala cu Iulian Micu, nu-i nici un secret. Prin urmare si adresa lui era prin computerul meu, la pachet cu cele din singura expeditie a comunicatului de presa.
Cu siguranta insa, niciodata nu am acordat banuitul "monopol" agentiei lui de presa, dintr-un motiv foarte egoist: daca fac asa ceva, suficient de multe institutii media ar alege sa nu-mi mai publice opiniile, ceea ce este foarte enervant pentru un politician care vrea sa fie cat mai vizibil.
Nu stiu la ce ora o fi postat newsiasi materialele mele, dar cu siguranta ca s-a intamplat binisor dupa ora 13,53.
De amorul artei, rog jurnalistii care citesc aceasta postare sa se imparta in doua tabere:
-una vizibila, formata din cei care au primit mesajul meu expediat de la ora 13,53. Pe acestia ii rog sa puna un mic comentariu de confirmare - da, am primit comunicatul.
- una invizibila - cei care nu au primit comunicatul meu si de la care astept un mesaj e-mail, pe dan.carlan@mmediu.ro ca sa pot reconstrui baza mea de date cu jurnalistii de Iasi.

joi, 16 iulie 2009

Regretabil

O regretabila denaturare a adevarului a aparut azi intr-un editorial .
Spun denaturare pentru ca, in mod evident, tot ceea ce a spus Radu Berceanu la Iasi este atat de limpede, incat nu poate fi prezentat pe dos "din greseala", intr-un ziar de tinuta celui care gazduieste editorialul.
Nu cred sa fi fost vreun jurnalist participant la cele doua zile de activitati publice ale ministrului si care sa nu fi inteles corect urmatoarele:
- In privinta aeroportului, nu exista nici un fel de retinere a Ministerului Transporturilor, ci dimpotriva - Radu Berceanu a spus clar ca Iasul are toate argumentele pentru un proiect de succes.
Ce dovada mai buna trebuie, decat faptul ca ieri, la numai trei zile dupa vizita la Iasi, guvernul a aprobat proiectul de lege care rezolva cele 137 de hectare de teren necesare aeroportului?!?
Despre cat de bun este proiectul tehnic, asta-i alta poveste, si aici a fost o remarca privitoare la proiectantul respectiv (intamplator aflat cu Iasul la prima "experienta" de proiectare aeroportuara) si nu la proiectul in sine, ca obiectiv de dezvoltare.
Pentru toata lumea a fost limpede ca finantarea va fi obtinuta cel mai corect prin concesionarea intregului proiect (finantare, executie, operare pe termen de 30-40 de ani) si nu prin bani de la buget. Radu Beceanu a oferit explicit intregul sprijin de specialitate al ministerului, pentru pregatirea procedurilor, asistenta de specialitate si incheierea contractului de concesiune.
Aceasta solutie trebuia de mult promovata, daca n-ar fi fost la mijloc dorinta interesata a unora, in decursul timpului, ca prin alocarea putinilor bani de la buget sa dirijeze de fapt cine construieste si cine se bucura de avantaje. In cazul unui concesionar privat, este exclusiv treaba lui cu cine construieste pe banii sai, iar vanatorii de comisioane stau pe bara.
-prezent pe santierul in derulare al centurii ocolitoare, cu finantare de 400 de miliarde numai in acest an, de la Ministerul Transporturilor, Radu Berceanu a fost intrebat frontal si agresiv despre cele 4 benzi.
Ne aducem aminte, in campania electorala Tariceanu a vizitat campul (ca nu se lucrase inca nimic) si a enuntat manios ca nu se poate asa ceva, cum sa fie centura asta pe doua benzi si nu pe patru?!? Chit ca era un proiect la care specialistii au lucrat de trei ani si au analizat toate solutiile.
Raspunsul lui Radu Berceanu a fost urmatorul - "domnisoara, mai binele este de multe ori dusmanul binelui. Daca ar fi acum sa schimbam solutia, ar trebui sa oprim un an jumate lucrarile in teren, sa ne apucam iar de desene si studii, sa stam pe loc cu constructia si sa nu mai facem nimic concret. Dupa care sa ajungem la concluzia la care au ajuns specialistii si tura trecuta - traficul actual nu impune o centura cu 4 benzi, care sa lege doua drumuri nationale care au ele insele doua benzi. Invers ar fi problematic, o portiune ingusta intre doua tronsoane largi, acolo da, ar fi un dop. Traficul actual si pe termen mediu cere o solutie corecta de descongestionare a centrului si aceasta este in constructie, pe un profil de doua benzi (defapt exact la fel ca tronsonul Iasi - Targu Frumos). In etapa pe termen lung, dupa autostrada, fireste ca orasul extins va dezvolta un alt inel, exterior acestuia de acum, care sa iasa dincolo de Barnova direct in DN28, spre Vaslui.
-In fine, autostrada Iasi - Targu Mures. Radu Berceanu, primul ministru al transporturilor care a generat oficial proiectul autostrazii Iasului, in 2007, a declarat foarte clar ca in 2-3 saptamani sunt lansate procedurile pentru studiul de fezabilitate, unde sunt deja alocati bani. Aceasta este etapa cea mai importanta, care permite crearea documentului pe baza caruia se poate purta orice discutie legata de finantare (credit, buget, concesiune, etc).
Doar o retorica de doi lei ne poate face sa intrebam "de ce nu tragem prima lopata, de ce nu o concesionam?!", ca si cum am construi un cotet, eventual si fara autorizatie, ca nu se pune.
Din nou, ministrului i s-au scos din context declaratiile, prezentate incrucisat - cand s-a referit la traficul redus, Radu Berceanu raspundea la chestiunea concesiunii, a carei redeventa este imposibil de acoperit din taxe, prin urmare nu este atractiva pentru investitori privati.
Mai mult, ministrul a spus clar ca aceasta autostrada nu este una comerciala (precum Bucuresti - Brasov, ceruta de toti concesionarii pentru traficul intens) ci una sociala, ceruta de nevoia de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est, cerinta care trebuie finantata indiferent de rentabilitatea comerciala imediata.
In fine, revenind la editorialul in sine, este regretabil faptul ca a aparut asa.
Eu unul inteleg foarte bine semnalul care mi se transmite, dar este regretabil sa amestecam acele motivatii (ele insele extrem de discutabile, daca nu eronate complet) cu un interes public atat de important pentru Iasi cum este infrastructura mare.
Un ministru care se preocupa atat de aproape de Iasi ar trebui atras si nu sictirit pe gratis, daca ne dorim cu adevarat sprijinul sau.

marți, 23 iunie 2009

Sfarsit de etapa, inceput de etapa

Departe de a fi un motiv de usurare, decizia de azi a Colegiului Director National al PDL marcheaza granita dintre doua etape.
Etapa incheiata ne aduce multe invataminte, noua, tuturor.
Nu cred ca este vreunul dintre noi care sa nu fi avut ceva de invatat in ultimele saptamani.
Nu este nici un castigator, nu este nici un invins.
Poate doar organizatia in sine, care iese din aceasta inclestare cu o responsabilitate majora dar si cu sansa de a se regasi in intregul sau.
Plus sprijinul deloc de neglijat a trei lideri marcanti ai partidului.
In ceea ce ma priveste, acum, dupa, sunt gata sa intind mana, sa recunosc ce am gresit si sa astept acelasi lucru de la colegii care m-au contestat.
De asemenea, sa le spun ca sunt primii de care partidul are nevoie in etapa care tocmai incepe, tot asa cum au si dansii nevoie de partid.
Daca exista ceva care sa ne adune pe toti la un loc, aceasta este miza campaniei prezidentiale de la toamna.

joi, 18 iunie 2009

Multumim, Tudor!

Au trecut 10 zile de la alegeri.
Inca din prima noapte, totul s-a concentrat pe analize, pe verdicte, pe imputatii sau asumari de merite.
Zile in sir, agenda publica sau cea interna de organizatie sunt acaparate de aceasta moara cu ciocanele care-si macina faina.
In tot acest vacarm, furati de joc, am uitat de un tanar admirabil.
Un tanar care ne-a onorat aducand CV-ul sau impresionant langa noi, un tanar care s-a implicat cu sinceritate si prospetime in campania electorala a partidului, desi era nou venit, pe o pozitie de sanse minime.
Un tanar care a girat cu calitatea persoanei sale tot demersul organizatiei noastre din aceasta campanie.
Sa ne oprim o secunda din judecata noastra cotidiana si sa observam ca iesim cu un castig indubitabil din aceste alegeri: echipa noastra este mai bogata cu un om de calitate!
Multumim, Tudor Luchian, pentru ca ai venit langa noi.
Multumim, Tudor Luchian, pentru entuziasmul implicarii intr-o campanie aparent fara sanse.
Multumim, Tudor Luchian, pentru ca, avandu-te cu noi, pe lista, pe scena sau pur si simplu pe strada, am fost mandri de echipa noastra.
Fii sigur ca ai ramas unul de-al nostru, ca partidul are nevoie abia de acum inainte de implicarea si expertiza ta si ca suntem mai buni avandu-te alaturi.

duminică, 24 mai 2009

marți, 12 mai 2009

Au trecut doi ani

13 mai 2007.
Cel mai mare miting politic de dupa revolutie, in Piata Unirii din Iasi.
Mitingul impotriva demiterii Presedintelui Traian Basescu.
Ist(e)ria parca se repeta.
Toate partidele, cu exceptia PDL, au o singura preocupare - demolarea lui Basescu.
Nu le aduce nimeni aminte de acel 78% din 19 mai 2007?
Imaginile merita descarcate, pentru rezolutia lor normala.
Unele detalii sunt fabuloase.













sâmbătă, 9 mai 2009

Radu Berceanu ne-a luat sau ne-a dat?!

Un articol dureros a aparut azi in Ziarul de Iasi.
Din respect pentru acest ziar echilibrat, am transmis dreptul la replica numai redactorului sef si nu sub forma de comunicat de presa.
Sper sa primim cuvenita reparatie.
Pana atunci, macar pe blogul personal, adevarul meu.

Berceanu ne-a dat sau ne-a furat autostrada?!

1. Scurt istoric al proiectului „Autostrada Est – Vest”
Aproximativ doi ani, din 2004 până în 2006, agenda locală privind autostrada de Vest a fost acaparată de presiunile deputatului Relu Fenechiu, pentru varianta Budapesta – Baia Mare - Iaşi – Odessa, cu un traseu prin nordul extrem al ţării.
Această variantă era în totală contradicţie cu interesele UE şi, mai ales, cu interesul naţional românesc, fiind un atac direct la adresa Portului Constanţa, în favoarea intereselor oculte ucrainene, prin nesperata punere în valoare a portului Odessa şi prin scoaterea din circuitul internaţional de transport mărfuri a portului Constanţa.
În 21 septembrie 2006, am deblocat această situaţie, intrând în vigoare Legea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional, document iniţiat de Ministerul Transporturilor, proaspăt preluat la acea vreme de Radu Berceanu.
În noua formă a PATN, a fost legiferat, pentru prima dată, traseul unei autostrăzi Iaşi – Târgu Mureş, prin centrul Moldovei şi centrul Ardealului, cu legătură în linie dreaptă la Autostrada Transilvania.
Tot în această lege, imediat lângă Autostrada Est – Vest, figurează şi autostrada Craiova – Bucureşti (poziţiile 1.16 şi 1.17)
În baza acestei legi – cadru, care trasează principalele direcţii de dezvoltare a autostrăzilor din România, Radu Berceanu a elaborat în doar trei luni Programul de Autostrăzi al României, supus dezbaterii publice şi apoi aprobat în Guvern, pe 20 februarie 2007.
În acest Program, alături de cele două coridoare paneuropene (cu finanţare UE) şi de autostrada Bechtel (deja începută) prima prioritate enunţată a fost Autostrada Iaşi – Târgu Mureş !
Semnul priorităţii l-a constituit chiar lansarea imediată a procedurilor licitaţiei pentru studiul de prefezabilitate, licitaţie adjudecată în aprilie 2007, la doar două luni de la primirea aprobării Guvernului şi la o săptămână după ce Radu Berceanu a fost scos din guvern, alături de toţi miniştrii PD.
Au urmat aproape doi ani de guvernare PNL, în care s-a reuşit „marele succes” de a finaliza procedurile de aprobare a studiului de prefezabilitate în … septembrie 2008 (şi nu „prin 2007”). Atât şi nimic mai mult a fost contribuţia echipei domnului Fenechiu la realizarea efectivă a autostrăzii.
Astăzi, după doar patru luni de reluarea Ministerului Transporturilor de către Radu Berceanu, sunt în plină desfăşurare procedurile privind contractarea şi realizarea Studiului de Fezabilitate.
Traseul autostrăzii este împărţit în trei tronsoane, pentru accelerarea lucrului, în paralel: Tg. Mureş – Ditrău, Ditrău – Tg. Neamţ şi Tg. Neamţ – Ungheni.
Pentru fiecare din cele trei tronsoane este prevăzută finanţarea în bugetul pe 2009 al Companiei de Autostrăzi – în total 15 miliarde, numai pentru Studiile de Fezabilitate, care vor fi încheiate şi achitate integral în 2010.

2. Neadevăruri care trebuie corectate

„Berceanu ne-a furat autostrada”
Cel mai corect ar fi să spunem că Radu Berceanu este cel care ne-a dat autostrada, fiind singurul ministru în care am avut cu adevărat un partener pentru proiectul nostru.
Este profund nedrept să-i reproşezi ceva, de la Iaşi, ministrului oltean care a dat în mâinile a doi ieşeni (Constantin Axinia şi Dorina Tiron) întreaga infrastructură feroviară şi rutieră a României.
România are nevoie de 2.000 km de autostrăzi, printre care şi cei 300 care interesează Iaşul. Să nu facem o vină ministrului din evocarea proiectului de la Craiova, atât timp cât proiectul Iaşului a fost permanent în faţă, sub mandatul său.

"În 2008 se începuse un studiu de fezabilitate, dar când a venit PDL la putere, proiectul nu a mai reprezentat o prioritate, şi orice finanţare s-a întrerupt. În bugetul multianual nu există nimic alocat pentru aşa ceva“
“Autostrada a fost scoasa de pe lista de prioritati a noului Executiv”

Nimic mai neadevărat!
Nici un studiu de fezabilitate nu era început la finele anului 2008.
Finanţarea de 15 miliarde, pentru cele trei studii de fezabilitate, pe tronsoane, este prevăzută în Planul de Achiziţii Publice pe 2009 al Companiei de Autostrăzi, deja aprobat de către Ministrul Transporturilor.
Dacă pentru PNL a fost necesară o perioadă de 17 luni pentru a avea un studiu de prefezabilitate (o lucrare simplă în raport cu complexitatea unui SF) pentru actuala conducere a ministerului planul este de a finaliza studiile de fezabilitate în aproximativ un an.
După această etapă, pot fi extraşi din SF indicatorii tehnico – economici ai proiectului, adică baza caietului de sarcini al licitaţiei finale, pentru proiectare şi execuţie.

“La Ministerul Transporturilor,
nimeni nu stia nimic despre vreo alocare de fonduri”


Autostrada Est – Vest este în administrarea Companiei de Autostrăzi.
Compania de Autostrăzi este în subordinea directă a ministrului.
Orice opinie autorizată nu poate proveni decât de la una din aceste surse.
Orice altă opinie nu reprezintă decât datul cu părerea.
Orice documentare serioasă asupra proiectului ar fi trebuit să înceapă, aşa cum am făcut şi eu, de la conducerea Companiei de Autostrăzi, întâmplător asigurată de un ieşean.
După care, pe informaţii certe, de la sursă, puteam să ne dăm în bărci şi noi, ceilalţi, cu opinii politice. Altminteri, tot ceea ce unii dintre noi nu ştim, devine automat inexistent, ca şi cum se întâmplă în ţara asta numai ceea ce ştiu precis Fenechiu, Nichita sau, cu voia dumneavoastră, Cârlan.

joi, 7 mai 2009

Aveti dreptate, domnule Relu !

Domnul Relu traieste!
Nu numai ca traieste, dar si vorbeste.
Iata aici o mostra din intelepciunea sa.
Ca intotdeauna, indopata cu tupeu si cu aroganta.
Cu toate acestea, nu pot sa nu-i dau dreptate stimabilului, in declaratia politica a anului: "Va spun ca ce a fost pe timpul guvernarii noastre nu va mai fi in secolul acesta".
Aveti mare dreptate, domnule deputat.
Asa fericire de flux financiar si bugetar cum a avut Romania in primii doi ani dupa aderare (2007-2008) poate vom mai atinge in anii de dupa criza.
Dar asa batjocura cum ati facut domniile voastre de ele - nici intr-un secol !!

luni, 4 mai 2009

Sa nu aveti nici o incredere in PDL, domnule Simirad!

Domnul Simirad a împărtăşit azi presei, din nou, motivele sale personale, pentru care nu va merge colaborarea cu PDL la Consiliul Judeţean.
Litigiul său personal cu Dan Cârlan, din … 1998, îl face să nu aibă nici cea mai mică încredere în grupul consilierilor PDL, mai ales că aceştia din urmă au votat de câteva ori împotriva domniei sale, în CJ.
În urmă cu trei luni, încă din prima întâlnire a coaliţiei PSD-PDL, cele două partide au luat decizia fermă de a extinde colaborarea politică şi la Primăria Iaşi, respectiv Consiliul Judeţean.
În toată această perioadă, PDL s-a raportat consecvent la proiectele importante pentru judeţul Iaşi (aeroport, fonduri europene pentru managementul integrat al deşeurilor, SMURD, fonduri europene pentru reabilitarea Bahluiului, Spitalul Regional de Urgenţe şi cel de Oncologie, etc).
În schimb, domnul Simirad s-a raportat, la fel de consecvent, la ranchiunile personale, la iubirea faţă de echipa şi interesele domnului Fenechiu, respectiv la setul de mofturi care definesc confortul personal al domniei sale.
E timpul să constatăm un lucru simplu: oferta PDL pentru un parteneriat onest la CJ, în care să muncim cu convingere pentru proiecte, se loveşte de un dezinteres incredibil, dublat de interese oculte la fel de incredibile.
Domnule Simirad, vă dau dreptate – în echipa de consilieri judeţeni PDL nu trebuie să aveţi nici cea mai mică încredere!
Nu vom vota nici de acum înainte pentru sediul dv de 10 milioane de euro, nici pentru atribuirea fără licitaţie a lucrărilor la drumurile judeţene şi nici pentru alte mofturi de ordin personal.
Relaţia PDL – Simirad rămâne la Iaşi în afara colaborării PSD-PDL, care funcţionează până acum corect, fără motive de fricţiuni.

luni, 27 aprilie 2009

Har

Am primit pe mess.
Nu stiu de ce, dar ma misca...

ESTE HAR...
- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…
Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

duminică, 26 aprilie 2009

Cutremurator de linistitor.

Si, a fost un pui de cutremur, numai bun de purjat nelinistile adancului, ca sa nu se lase, mai tarziu, cu o nemultumire majora.
Au ramas nelinistile (in parte firesti) la suprafata.
Unele din ele chiar hazlii.
Spre exemplu, un bun prieten de bloggerit, care era foarte nemultumit de doua chestii: dupa cutremur nu au iesit oficialii sa ne linisteasca dar a iesit unul Marmureanu, care a batut campii:
("La vorbe se pricep de minune. Dar cand trebuie sa vorbeasca, tac. De la cutremur a trecut o ora. Televiziunile dezbat intens subiectul, dar pana acum n-am zarit nici o voce de oficial care sa ne linisteasca. Sau dimpotriva, daca exista motive serioase sa ne ingrijoram. Gheorghe Marmureanu, cel de la Fizica Pamantului, a intervenit pe Realitatea TV. Ca sa bata campii. Dar care-i problema, a intrebat mirat domnul Marmureanu! Nici o problema, dom' director, s-a zguduit putin pamantul. Ce mare scofala? Dumneata iti faci serviciul, noi doar ne speriem! Diviziunea muncii, ce naiba!")
Hai sa recapitulam, ca sa fiu sigur ca am inteles:
- in ora de dupa cutremur, ar fi fost de dorit sa iasa la TV oamenii politici si sa vorbeasca (cu multa profunzime, fireste) despre ce a fost si ce va fi. Ocazie cu care, lumea speriata din strada, inclusiv din Tatarasi, s-ar fi intors in casa, plina de incredere ("acea" incredere, desigur).
N-au iesit, nemernicii, lasandu-ne plini de angoase.
- pe de alta parte, iese unul Marmureanu - specialistul numarul unu din Romania pe fizica pamantului - si ne spune cu nesimtire ca nu-i nici o problema, ca 5,3 grade sunt numai bune sa mai faca liniste pe-acolo, prin maruntaie, si ca nu vor fi replici majore, nu e nimic ingrijorator, ba chiar dimpotriva!
Cutremurator de linistitor.
Ce tupeu pe el, auzi!
Tocmai cand mogulii reglasera din teava, in 5 minute, o intreaga isterie a dezastrului, intr-un moment si pe un subiect care mai reuseste sa agite sufletele de romani, spre deosebire de isteria politica TV din fiecare zi.
--------------------------------------------------------
PS - "In urma cutremurului de pamant produs pe data de 25.04.2009, nu s-au semnalat avarii ale constructiilor si amenajarilor hidrotehnice de aparare contra inundatiilor.".
Altii care n-au treaba, de la Dispeceratul Ministerului Mediului.

marți, 21 aprilie 2009

Scuze de Paste

Am fost in aceasta seara la o emisiune televizata.
Un sfert de ora am discutat numai despre controversa Carlan - Simirad, in legatura cu declaratiile mele de anul trecut, privind Securitatea.
In pauza emisiunii, am avut o revelatie si am luat, pe loc, o decizie radicala.
Mi-am cerut scuze domnului Simirad si familiei dumisale, pentru declaratiile facute acum un an.
Simt nevoia sa ma explic succint.
Exact in urma cu un an, cu 5 saptamani inaintea zilei votului de la locale, am cerut in scris CNSAS verificarea celor mai importanti 5 candidati din judetul Iasi, inclusiv subsemnatul.
Cerere simpla, curata, potrivit legii, fara nicio insinuare la adresa cuiva.
Obligatie simpla, curata, potrivit legii, ca CNSAS sa ofere publicului verdicte clare, inainte de ziua votului.
Tacere totala.
In penultima zi de campanie, am decis sa-mi asum disconfortul personal de a oferi eu insumi publicului larg anumite chestiuni, despre care am luat cunostinta treaba mea cum.
Disconfort, pentru ca a trebuit sa infrunt prezumtia banala de "balacareala de campanie", fiindu-mi interzis, potrivit legii sigurantei nationale, sa dezvalui tertilor orice document din categoria celor clasificate, daca l-as fi avut, indiferent cum as fi ajuns in posesia lui.
Am putut doar valorifica dreptul de a vorbi despre acele lucruri care, potrivit legii CNSAS, sunt esentialmente declasificate si la dispozitia publicului.
Am cerut institutiilor statului sa verifice si sa clarifice, in fata opiniei publice, cu probele de rigoare, situatiile despre care eu am vorbit.
Alb, sau negru.
Minciuna sau adevar.
A trecut, de atunci, fix un an.
Un an, in care asupra celor doi politicieni despre care am vorbit atunci a planat suspiciunea.
Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.
In acelasi timp, un an in care asupra mea a planat suspiciunea.
Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.
Am avut, asta seara, cel putin trei motive pentru care sa-mi cer scuze familiei domnului Simirad, pentru un gest politic pe care acum il consider eronat, nefolositor, in contradictie cu lumea in care traim.
Iata motivele mele:
1) Desi publicul larg a luat cunostinta de informatiile prezentate de mine acum un an, cei doi politicieni au fost alesi prin vot direct si uninominal. Inseamna ca, la 20 de ani dupa revolutie, aceste lucruri chiar nu mai conteaza pentru ieseni. Sau, in tot cazul, au fost iertate.
2) Desi institutiile statului au obligatii clare in acest sens, a trecut fix un an de tergiversari, timp in care, paradoxal, am fost cu totii lasati in starea de mijloc in care nimeni nu are dreptate si nimeni nu minte. Este deja mult prea tarziu, nici nu ne mai intereseaza, defapt, cine are dreptate si cine minte.
3) Suntem, inca, in zi de Paste si este mai mult decat suficient atat, ca sa inchidem un subiect care nu face nimanui placere.
Cer scuze asadar, domnului Simirad, familiei sale cat si publicului larg.
Fara a avea intentia ca aceste scuze sa produca vreun efect juridic pe undeva.
Pur si simplu pentru linistea noastra, a tuturor, intr-o lume pregatita sa ne primeasca asa cum suntem.
P.S. Ca si alta data, n-o sa fac presei nicio alta declaratie sau comentariu.
Emisiunea si postarea de fata sunt arhisuficiente, pe un subiect deja inchis public.

Un interviu de om stresat

Saptamana trecuta, Marius Parciu mi-a luat un interviu "apolitic".
Cu linistea de dupa Paste, constat cat de stresat pot fi uneori, sub presiunea timpului si a problemelor curente.
Vorba titlului - uneori ma intalnesc cu mine pe strada si nu ma recunosc!
Multumesc, Marius!

duminică, 19 aprilie 2009

Vacanta de Paste

De peste 3 luni imi doresc o vacanta de Paste intr-un loc ce-mi este drag.
Am avut noroc de vreme buna, asa ca iata-ma in mult-dorita mea vacanta.
Acasa, in gradina din Bucium.
Acolo unde ajung atat de rar sa pot sta cateva ore tihnit, incat chiar mi-e dor.
Gazonul s-a trezit la viata, pomii au inflorit instantaneu, imediat ce soarele si-a dat drumul la caldura in forta.

Magnolia si arbustii au colorat si ei peisajul, in cautare de albine flamande.

Fantana chiar are apa, la doi metri jumate, si din ea irigam toata gradina.

Puiul de mesteacan e gelos - pe el nu l-am laudat.Chestiunile alea lunguiete, de cativa cm, sunt florile lui.

Pentru cand voi termina cu politica, mi-am pregatit retragerea la o banca. Sub salciile din fundul gradinii.

Pe cerdacul ca la Tarcau ...

... a venit iepurasul!

Va mai aduceti aminte, din copilarie, cum cautam ouale rosii prin tufele de iarba abia inverzite? Intotdeauna mergea in fata Eugen, fratele, mai mare cu sapte ani decat mine, si avea grija sa tot "posteze" ouale, numai bine sa le gasesc din prima. I le dadeam sa le tina, le ascundea din nou prin iarba, si uite asa, dupa ce le gaseam de vreo 20 de ori, nu ma prindeam ca ajungeam in casa tot cu cele 5-6 oua "de serviciu"...

Daca iepurasul ne-a adus oua rosii, cozonacul trebuie sa ni-l facem singuri. Asa ca incingem cuptorul si umplem valea cu mirosul de copt.

Eu sunt Fifi, papagalul, am 12 ani si ma bucur de primavara, in libertate conditionata.

Eu nu sunt un punct, cum vi se pare, ci sunt Brotacelul. Fac plaja, oracai peste gard cu prietenii din curtea vecinului si astept sa ne dea astia apa la piscina.

Eu sunt Zirra si nu mi-au placut niciodata iepurii (au urechile alea oribile) si nici ouale rosii.

Sunt, in genere, o doamna cocheta. Imi ingrijesc blana tot timpul si sunt mandra de ea.

Derbedeii astia de baieti, motanii adica, pentru ca umbla prin toate tufele, si-au facut blana numai dupuri. Asa ca au fost sanctionati cu tunsul zero!

Suntem taare suparati!

Pusca si cureaua lata, ce de-a par aveam odata!

Cu mic, cu mare, toata trupa va dorim Paste fericit!