Cu mai bine de trei ani in urma, de ziua mamei mele, scriam pe acest blog ca "m-am nascut a doua oara".
Era vorba despre un accident de masina.
Am onoarea sa va anunt ca a inceput sa-mi placa.
Ieri dimineata este posibil sa ma fi nascut si a treia oara.
Sa va povestesc un pic.
Asadar, pe drumul dintre Piatra Neamt si Roman, la prima ora a diminetii, in grafic si fara grija.
Aveam la Iasi sedinta lunara a implementarii proiectului Bahlui.
Urmeaza un varf de panta, nu prea abrupta, dar clar fara vizibilitate.
Mai am un pic pana sa ajung in varf, cand apare vestea buna din fata: o dubita gen Ducato, venind normal pe sensul din fata, plus una bucata Logan cu smecher in dotare, aflat in plina depasire, adica fix pe banda mea, si paralel cu cel pe care il depasea.
Inutil sa va spun ca eram in zona clar interzisa la depasire, si cu marcaj pe jos, si cu indicator explicit.
Asadar, 30-40 m intre noi, sau mai putin chiar, in momentul in care dam ochi in ochi.
Cei doi sunt unul in dreptul celuilalt, paraleli si ocupand toata soseaua.
Loganul aflat in depasire franeaza cat poate el.
Intra in balans, spatele fuge spre exterior, apoi spre interior, mai danseaza o data si se repede direct in cel pe care il depasea.
Intre timp, evident, nu ne-au mai ramas decat vreo cativa metri pana sa ne intalnim.
Inteleg ca baietii astia au o treaba, ca dupa ciocnirea dintre ei musai careva se razgandeste si vine inapoi, asa ca decid sa nu ma bag in borsul lor.
O tai scurt si cuprinzator in dreapta, pe camp, printre copacul care ne vegheaza si cioata unui alt copac, dar care nu mai este printre noi.
Reusesc sa nimeresc printre inamici, reusesc sa nu virez prea brusc in aratura moale (cel mai mare risc de rasturnare - cand rotile din fata sunt bracate si se infunda in pamant) si reusesc sa scapam neatinsi, aproape nefiresc. Merg in continuare inca vreo suta de metri pe aratura, de parca nu voiam sa rup vraja.
In spatele meu, fix prin acelasi interval dintre copac si cioata, tot pe partea mea, la o fractiune de secunda distanta, a evacuat terenul si dubita care venea cuminte in drumul ei.
Probabil ca a luat sutul lateral in spate, i-a schimbat directia de mers si a luat-o de-a curmezisul.
Nu are norocul meu - se duce de-a berbeleacul pe aratura.
Ma intorc la locul crimei.
Cinci barbati abia reusesc sa iasa buimaci din dubita.
Nici un ranit!
Smecherul din Logan, un neam prost spre saizeci de ani, cu nelipsita antena "colegu' - colegu'" pe cupola, este scapat intreg pe marginea soselei, dar foarte ingrijorat ca si-a deformat aripa dreapta in ciocnirea laterala cu aia pe care-i trimisese nevinovati sa se rostogoleasca pe camp.
Ma uit la urmele negre de pe asfalt si-mi pun mainile in cap - o istorie intreaga.
Daca aveti curiozitati morbide, descarcati poza cu notite, ca doar asa se intelege in detaliu: urme pe asfalt, interzis la depasire, doi pe loc la iesitul pe camp printre obstacole, etc.
Ce sa va mai spun?
Ori am prea multe pacate si ma tin astia din scurt, sa apuc a le plati pe pamant, ori am un inger pazitor care nu se lasa.
Si intr-un caz, si in celalat, de data asta fuga cea rusinoasa a fost sanatoasa.
Nu va doresc sa incercati, ca niciodata nu se stie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu