duminică, 15 decembrie 2013

Trei zile, ca orice minune veritabilă…

O nouă lovitură necruţătoare a primit Iaşul alaltăieri, vineri 13, în fapt de seară.
Tunelul luminos de 40m/20m/55.000leduri/20.000 euro a devenit brusc un argument suprem pentru care, iată, Sibiul este acum în rând cu Asia şi cu Ierusalim, în timp ce, vaai de nooi, Iaşul a rămas doar în rând cu el însuşi.
Un oftat adânc a sfâşiat sufletele tari ale opoziţiei politice de Iaşi. 
Chiar şi liderul presei ieşene a căzut în această capcană, titrând cu sete de autoflagelare un titlu de articol chiar aşa – “De ce este Sibiul mai frumos ca Iaşul”.
O puştoaică de la organizatorii sibieni turuie pe nerăsuflate argumentele pentru care avem de-a face cu o premieră senzaţională, iar toate televiziunile din ţară, în criză de subiecte, o preiau pe spaţii largi.
N-am văzut încă pe nimeni să fie măcar mirat de faptul că, potrivit aceloraşi ştiri, măreaţa supremaţie a Sibiului printre frumuseţile urbane ale ţării dureză fix cât o minune veritabilă. 
Corabia cu bile şi sticle colorate nu va poposi printre băştinaşii sibieni decât trei zile.
Diseară minunea se va stinge, la capătul unui megaconcert susţinut de celebra formaţie Fade Out din Făgăraş.
Inspirată alegere! Odată cu concertul, se vor ... „fade out” şi ledurile, şi tunelul, dar şi cele 900 de milioane plătite de sibieni, precum şi asemănarea feerica a Hermannstadt-ului cu Jerusalemul.
Sibiul este un oraş foarte frumos, dar din cu totul şi cu totul alte motive decât led-urile.
Iaşul este un oraş şi mai frumos, în primul rând pentru că este al nostru.
Să ne bucurăm de el, să ieşim la un vin fiert pe pietonalul nostru şi să ne aducem aminte, dacă chiar ne frământă, de hidoasa butaforie din placaj care străjuia bulevardul cu ceva ani în urmă la intrarea dinspre Palat.
Câteodată, mă gândesc cu tristeţe că din atâta sete de a fi nemulţumiţi, ne trece viaţa fără să observăm cât de frumoasă este ea cu adevărat.
Eu, unul, simt aceeaşi bucurie pe care am simţit-o şi în decembrie ’89 – doamne, ce noroc am avut să mă nasc când m-am născut şi nu cu vreo 30 de ani mai devreme, precum părinţii mei, Dumnezeu să-i ierte...